Glosar de termeni şi personaje mitologice (via wikipedia.org)

P

Pan

Zeu pastoral, în mitologia greacă, fiul lui Hermes şi a nimfei Dryope.

Pandora

În mitologia greacă, Pandora (în limba greacă Πανδώρα) a fost prima femeie de pe pământ. Zeus i-a ordonat lui Hefaistos, zeul meşteşugăritului, să o creeze şi aşa a şi făcut, folosind apă şi pământ. Zeii au înzestrat-o cu multe talente; Afrodita i-a dat frumuseţe, Apollo talent muzical, Hermes putere de convingere şi aşa mai departe. De aici şi numele său: Pandora, "cu-toate-darurile". Când Prometeu a furat focul din Olimp, Zeus s-a răzbunat ducându-i-o pe Pandora lui Epimetheus, fratele lui Prometeu. Pandora avea cu ea o cutie pe care nu trebuia să o deschidă sub nici o formă. Împinsă de firea sa curioasă, Pandora a deschis cutia, şi toate relele din interior au scăpat şi s-au împrăştiat pe tot pământul. S-a grăbit să îi pună capacul, dar totul scăpase, excepţie făcând un lucru care stătea la fundul cutiei, acesta fiind Speranţa.

Parce

Vezi Moirae şi ursitoarele

Pegas

Pegas (în limba greacă Πήγασος, Pégasos "puternic") a fost, în mitologia greacă, un cal înaripat, fiul lui Poseidon ca zeu al cailor, şi al gorgonei Medusa. Legenda spune că Perseu a reuşit să o ucidă pe Medusa în timp ce dormea. Când i-a tăiat capul, din gâtul ei retezat au ieşit cei doi fii pe care i-i dăruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul să se împreuneze cu ea: Chrysaor şi calul înaripat Pegas.

Persefona

Persefona (Περσεφόνη, adică "Cea care curmă lumina") este în mitologia greacă zeiţa care stăpâneşte în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind însă în timpul verii şi zeiţa fertilităţii. În mitologia romană, Persefona este venerată sub numele de Proserpina. Legenda Legenda despre Persefona începe atunci când Hades, zeul morţii, s-a îndrăgostit de frumoasa fiică a lui Zeus şi a Demetrei. Ştiind că Demetra, zeiţa culturii şi a roadelor câmpului, mama Persefonei, nu va fi niciodată de acord cu o căsătorie, Hades a cerut-o de soţie lui Zeus. Neputând să-şi refuze propriul frate, acesta a consimţit la căsătoria dintre Hades şi Persefona, cu condiţia ca Hades însuşi să o poată duce în regatul său pe fată (Kore, adică fata, care este şi numele ei iniţial), ştiind prea bine că Persefona este păzită cu mare atenţie de mama ei, Demetra. Într-o zi, pe când culegea împreună cu oceanidele flori la poalele Nysei, Persefona a fost răpită de Hades şi dusă în Infern. Romanii menţionează Enna, pe insula siciliană, drept locul răpirii. Demetra a fost însă atât de disperată de dispariţia fiicei sale iubite încât a părăsit Olimpul şi timp de nouă zile a lăsat să se veştejeascăa întreaga vegetaţie care era sub oblăduirea ei. Într-un târziu, Zeus a fost nevoit să-i destăinuie prin Hecate lui Demetra unde se află Persefona şi să mijlocească un compromis cu Hades, devenit între timp soţul acesteia. Deşi eliberată din Infern, Persefona a rămas legată de lumea umbrelor, deoarece a apucat să mănânce acolo un sâmbure de rodie. Acest fapt i-a fost trădat lui Hades de către Ascalafos. În fiecare iarnă ea trebui deci să se întoarcă în Infern şi să petreacă o treime a anului acolo. De aceea iarna este anotimpul deznădejdii Demetrei, cel în care vegetaţia moare. Cultul Cultul Persefonei e strâns legat de simbolica anotimpurilor denotată de legendă. Locurile principale de cult se află în Beoţia, pe Peloponez şi, la romani, în Sicilia. În misterele din Eleusis, legenda e interpretată în sensul unei doctrine despre nemurirea sufletului. Locul îi este dator Demetrei cu o veneraţie deosebită, deoarece ea aici le-a arătat oamenilor cum să-şi cultive ogoarele, din recunoştinţă pentru ospitalitatea eleusinilor. Pe lăngă Persefona şi mama ei a fost sărbătorit mai târziu la Eleusis şi Dionis, numit acolo Iachos, drept reprezentant al forţei creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, urmele lui se găsesc şi în Egipt. În orfism, zeiţa se confundă în primul rând cu mama ei Demetra, dar şi cu Hecate, Gaia, Rhea şi Isis, fiind considerată o zeitate care stăpâneşte întreaga natură. Sursele scrise ale legendei Homer: Odiseea, Cântul XI, versurile 217 ss. Homer (atribuit): Imnul Demetrei Hesiod: Teogonia, versurile 912 ss. Ca stăpânitoare a lumii umbrelor, Persefona e reprezentată de obicei împreună cu Hades, pe un tron dublu. Atributul ei este o făclie, simbol al iniţierilor eleusine. În arta romană apare tema unirii Persefonei cu Dionis, ca Libera cu Liber. Alaiul lor nupţial, format din satiri şi menade, se întâlneşte des ca relief pe frontoanele sarcofagelor.