Glosar de termeni şi personaje mitologice (via wikipedia.org)

N

naiadă

Naiadele erau nimfe ale apelor dulci şi reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) şi Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, şuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleştee, puţuri şi mlaştini. Erau divizate în mai multe subclase: Crinaeae (fântâni), Pegaeae (izvoare), Eleionomae (mlaştini), Potameides (râuri) şi Limnades sau Limnatides (lacuri). Surse romane atribuie Naiadelor până şi custodia râurilor din ţinutul Hades, acestea fiind clasificate ca Nymphae Infernae Paludis sau Avernales. Sirenele sau Seirenele (în greacă Σειρῆνας) erau Naiade care trăiau pe insula numită Sirenum scopuli, care era înconjurată de stânci şi pietre. Marinarii care erau în apropiere erau atraşi de cântecul lor fermecător, făcându-i să se lovească cu navele de stânci şi să se înece. O Naiadă era strâns legată de corpul său de apă şi chiar existenţa sa pare să fi depins de el. Dacă un pârâu seca, Naiada sa murea. Apele peste care Naiadele domneau erau presupuse a fi deţinătoare de puteri inspiraţionale, medicinale sau profetice. De aceea Naiadele erau deseori adorate de grecii antici alături de divinităţi ale fertilităţii şi creşterii. Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică şi sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus, fie fiice ale unor zei de râu, fie doar o parte din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privinţe sex-simboluri feminine ale lumii antice şi jucau şi rolul de sedus, şi rolul de seducător. Zeus, în special, se pare că s-a bucurat de favorurile a numeroase Naiade, iar ceilalţi zei nu se lăsau mai prejos. Naiadele se îndrăgosteau şi de muritori şi îi urmăreau şi pe aceştia. Literatura clasică abundă cu legende despre aventurile amoroase cu zei şi bărbaţi şi poveşti despre copiii rezultaţi din aceste idile. Poveştile despre Naiade pot lua forma unora cu scop moralizator, cu sfârşituri nefericite. Naiada Nomia s-a îndrăgostit de un cioban chipeş, pe nume Daphnis. El i-a răsplătit dragostea cu neloialitate, iar ea i-a răsplătit trădarea prin orbirea lui. Naiadele unui izvor din Bithynia s-au amorezat de Hylas (însoţitorul lui Heracles) şi l-au atras în apele lor. Elementul moralizator nu este clar aici. Soarta lui Hylas ar fi putut fi ori o moarte bruscă prin înecare, ori fericirea eternă sexuală. Alte poveşti despre Naiade erau explicaţii ale originii nemuritorilor şi ale muritorilor. Zeul soare Helios s-a împerecheat cu Naiada Aegle (renumită ca cea mai frumoasă dintre Naiade) şi astfel au apărut Gratiaele. Melite, o Naiadă a râului Aegaeus din Corcyra, a avut o relaţie cu Heracles şi a devenit mama lui Hyllus. Naiadele au fost iubitele lui Endymion, Erichthonius, Magnes, Lelex, Oebalus, Otrynteus, Icarius şi Thyestes şi au fost, astfel, co-fondatoare ale unor familii importante. Oraşele greceşti erau denumite după numele unor Naiade. De exemplu, Lilaea din Phocis, şi-a primit numele de la Lilaea, Naiada râului Cephissus. Există o referire în Odiseea lui Homer la o peşteră, şi nu la un corp de apă, care este sacru pentru Naiade. Se poate presupune, deci, că această peşteră din Ithaca ar fi putut conţine un izvor sau să fi fost sursa unui pârâu sau torent.

Narcis

Narcis era, potrivit legendei, un tânăr frumos, fiul nimfei Liriope şi al râului Cephios. Deşi era înconjurat de dragostea şi admiraţia celor care îl întâlneau, Narcis rămânea indiferent la atenţiile şi propunerile amoroase. De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebuneşte nimfa Echo, însă şi ea a fost respinsă şi s-a stins de durere, văzând că dragostea ei nu era împărtăşită. Nemesis hotărăşte să îl pedepsească pe Narcis, făcându-l să îşi vadă chipul în apa unui izvor. Tânărul s-a îndrăgostit de acea imagine, murind de durere, fiindcă nu ajungea la tânărul din apă. Alte versiuni relatează că Narcis avea o soră geamănă, Narcisa, care se înecase într-un lac. Într-o zi, acesta voia să bea apă dintr-un izvor; reflecţia chipului său îl face să creadă că Narcisa se uită la el. Astfel el moare de durere lângă apă, deoarece nu ajunge la sora lui. Deznodământul este acelaşi: Narcis moare, nimfele îl jelesc şi trupul lui se transformă în floarea numită narcisă.

Nechbet

Alt nume dat zeiţei egiptene Nekhbet (Nekhebit)

Nefertum

Nefertum, în mitologia egipteană, este zeul florii de lotus primordiale. Numele lui Nefertum conţine ideea de "perfecţiune". El este lotusul albastru din care, conform unui mit, răsare soarele. Într-o descriere din Textele Piramidelor, Nefertum este floarea de lotus aflată în faţa nasului lui Ra - echivalentul textual al curtenilor care ţin planta în mână şi respiră parfumul lotusului. Nefertum este reprezentat de obicei antropomorf, purtând un acoperământ de cap în forma florii de lotus, împodobit cu două pene şi două contragreutăţi de menat (simboluri hathorice ale fertilităţii). Uneori, zeul este înfăţişat cu un cap leonin, prin asocierea cu zeiţa mamă leoaică: la Memphis, Nefertum este fiul zeiţei-leoaice Sekhmet şi, deşi acesta nu se afirmă în mod clar, el devine implicit rodul unirii zeiţei cu Ptah; la Buto, în Deltă, Nefertum este fiul lui Wadjet, o zeiţă-cobră care poate lua formă leonină. În mod similar, zeiţa-felină Bastet poate pretinde că este mama zeului. Ca un copil, el poate fi reprezentat aşezat pe o floare de lotus, amintind de zeul-soare tânăr.

Neith

Neith este zeiţa creatoare a lumii, conform textelor gravate în templul din Esna. Ea este mama zeului soare şi poartă pe cap coroana Egiptului de Jos.