Glosar de termeni şi personaje mitologice (via wikipedia.org)

M

Maàt

Zeiţa Dreptăţii, înfăţişată sub chipul unei femei cu o pană de struţ. În mitologia egipteană, Maàt era zeiţa adevărului, a dreptăţii şi a armoniei cosmice, personificarea ordinii divine. Avea, de asemenea, un rol major în cultul funerar şi în judecarea decedatului la Curtea Dreptăţii dominată de Osiris. Se spune că, obişnuia să pună o pană in balanţă cu inima decedatului. Dacă acesta trăise conform legilor zeitei Maat, inima era uşoara şi nu atârna în balanţa. Dacă decedatul nu trăise în adevar şi armonie, pe placul zeiţei Maat, balanţa se înclina în defavoarea lui. Inima sa urma să fie devorată de o fiinţă malefică monstruoasă - Ammut. Maat este reprezentată ca o femeie care poartă în păr pene ale adevărului. În unele reprezentări ea este îngenuncheată cu braţele larg deschise precum nişte aripi. În perioada Noului Regat, faraonii au început să incorporeze numele zeiţei Maat titlului lor şi să susţină că viaţa lor se desfăşoară conform regulilor zeiţei Maat.

Marte

Marte (în latină Mars) a fost zeul roman al războiului. Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar şi războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris şi cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului şi chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităţilor agricole, personificând totodată renaşterea periodică a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole şi de apărare a gospodăriilor şi recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl învestesc pe acelaşi zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar iniţial aceste atribute se înrudeau strâns: preoţii zeiţei agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor şi pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi. Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: Rusticus şi Silvanus. Când Marte devine, în epoca imperială, un zeu mai complex şi în primul rând simbolul forţei militare romane, începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) şi Marspiter (Mars Pater, Tatăl), e inclus în triada protectoare a Romei, împreună cu Jupiter şi Quirinus. Sunt tatăl lui Romulus şi Remus si soţ cu Rhea Silva.

Mercur

Mercurius (sau Mercur) este un zeu în mitologia romană. Corespondentul său din mitologia greacă este Hermes (ambii mesageri/soli al zeilor). Primul său templu la Roma (pe colina Aventin) a fost clădit în anul 495 î.C. La fel ca şi Hermes, Mercur era şi zeul comerţului/negustorilor. În Imperiul Roman Mercur era în provinciile celţilor şi germanilor un zeu adorat, probabil prin identificarea lui cu un zeu autohton cu un nume asemănător, dovadă fiind diferitele nume acordate zeului. După numele Mercur a fost denumită ziua a treia a săptămânii Mercurii (miercuri). Carateristicile zeului: toiag, coif şi încălţăminte cu aripi. Vezi şi Hermes

Metis

Fiica lui Oceanus şi a lui Tethys şi prima soţie a lui Zeus. Cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe Cronos să-şi verse înapoi copiii înghiţiţi. Fiindcă i se prezisese că avea să fie detronat de copilul pe care i-l va naşte Metis, Zeus a înghiţit-o la rându-i pe Metis, care era însărcinată. La împlinirea termenului, din capul cerescului părinte s-a născut Atena.

Min

Zeul egiptean al fertilităţii masculine, este de asemeni protector al minelor şi al agriculturii. Grecii l-au asociat cu Pan. Apare încă din perioada predinastică. Uneori este considerat fiul lui Isis, alte ori consortul ei şi tatăl lui Horus. În cinstea lui erau ţinute festivaluri, pentru a asigura potenţa masculină.