Glosar de termeni şi personaje mitologice (via wikipedia.org)

J

Jupiter

În mitologia romană, Jupiter deţinea acelaşi rol precum cel al lui Zeus în panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile şi ordinea socială. Jupiter este o derivaţie a lui Jove şi pater (latină: tată). Acest articol se concentrează asupra lui Jupiter în timpurile începutului Romei şi asupra practicilor cultului. Pentru informaţii privind surse mitologice despre Jupiter, adânc influenţate de către mitologia greacă, vezi Zeus. Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter şi a fost punctul de plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în limba franceză jeudi, de la Jovis Dies). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind derivat din acelaşi zeu precum şi zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de marţi. O altă referinţă etimologică este Dyaus Pita, aparţinând religiei vedice. Alte titluri ale lui Jupiter: Jupiter Caelestis ("cerescul") Jupiter Fulgurator ("al fulgerului") Jupiter Latarius ("Zeu al Latiumului") Jupiter Lucetius ("al luminii") Jupiter Pluvius ("trimiţătorul de ploaie"). Vezi şi Pluvius. Jupiter Stator (de la stare, însemnând "stătător") Jupiter Terminus or Jupiter Terminalus (apărătorul de graniţe). Vezi şi Terminus Jupiter Tonans ("trăznetul") Jupiter Victor (condu armatele romane către victorie) Jupiter Summanus (trimiţătorul de trăznet nocturn) Jupiter Feretrius ("cel ce poartă departe pradele războiului") Juptier Optimus Maximus (cel mai bun şi cel mai mare) Aspectele de suveranitate implicate în unele dintre titlurile lui Jupiter sunt explicite în istoria legendară a începuturilor Romei (după cum se transmite, de exemplu, în "Vieţile" romane ale lui Plutarh şi în primele puţine cărţi ale lui Livius). Astfel războinicul Romulus invocă Jupiter Stator pentru a opri şi terifia inamicii Romei, în timp ce paşnicul legislator Numa Pompilius avea o relaţie apropiată cu Dius Fidius, care prezidează deasupra jurămintelor. De asemenea, Jupiter se află în fruntea Triadei Arhaice a lui Jupiter, Marte şi Quirinus. Această grupare a fost văzută drept o reprezentaţie religioasă a societăţii romane timpurii, în care: Jupiter susţine autoritatea rituală şi augurală a Flamen Dialis (înaltul preot al lui Jupiter) şi şeful colegiilor preoteşti. Marte, cu funcţiile sale războinice şi agriculturale, susţine puterea regelui şi a tinerilor nobili de a aduce prosperitate şi victorie prin magie compătimitoare în ritualuri precum Calul din octombrie şi Lupercalia. Quirinus, din co-viri "oameni alături", susţine forţa combinată a populusului roman. Mai târziu, în timpul perioadei imperiale, împăraţii Claudius şi Domiţian au adoptat trăsături ale lui Jupiter în portretele lor, pentru a sublinia suveranitatea lor asupra întregii lumi. Cel mai mare templu din Roma era acela al lui Jupiter Optimus Maximus pe Colina Capitolină. Aici a fost venerat alături de Iuno şi Minerva, formând Triada Capitolină. Temple ale lui Jupiter Optimus Maximus sau ale Triadei Capitoline ca un întreg erau construite de romani în centrul noilor oraşe din coloniile lor. Odată se credea că zeul roman Jupiter (Zeus în Grecia) era în fruntea justiţiei cosmice şi că în Roma antică, oamenii jurau către Jove în tribunale, ceea ce a condus la expresia comună "după Jove," pe care multe persoane o folosesc astăzi.