Glosar de termeni şi personaje mitologice (via wikipedia.org)

E

Erebus

Erebus, sau Erebos, este personificarea întunericului primordial. Erebus este fiul lui Chaos, vidul iniţial din care s-au dezvoltat toate lucrurile, ştiut ca şi Întunericul. Conform Teogeniei lui Hesiod, Erebus s-a născut odată cu Nyx (Noaptea), şi este tatăl lui Aether (atmosfera superioară) şi Hemera (Ziua). Charon, luntraşul care conducea morţii peste râurile din regiunea infernală, este presupus a fi fiul lui Erebus şi Nyx. În legendele ulterioare, Erebus este echivalent cu infernul subteran. În această versiune, Hades era împărţit în două regiuni: Erebus, prin care toţi morţii trebuiau să treacă imediat după ce muriseră, şi Tartarus, regiunea cea mai adâncă, unde erau ţinuţi prizonieri Titanii. În comedia lui Aristofan "Păsările" se spune că Erebus şi Nyx sunt şi părinţii lui Eros, zeul dragostei. Numele lui Erebus este deseori folosit (metaforic) pentru Hades.

Eris

Eris (Ἔρις) este reprezentarea feminină a discordiei. Împreunându-se cu Zeus, a născut-o pe Ate, zeiţa crimei. La nunta zeiţei Tethis, unde nu a fost invitată, Eris a aruncat un măr vrăjit pe care era scris cu litere de aur inscripţia: "Celei mai frumoase" (de aici a luat naştere sintagma "mărul discordiei"), rivalizându-le astfel pe Hera, Atena şi Afrodita. Romanii o numeau Discordia. Este sora lui Ares. Mai târziu este alungată din Olimp.

Eros

Eros, în mitologia greacă, zeul iubirii (Cupidon sau Amor în mitologia romană). Era fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) şi al Afroditei (Venus), şi frate cu Anteros. Sub înfăţişarea unui copil frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgeţile lui care nu greşeau niciodată ţinta, Eros semăna chinurile mistuitoare ale dragostei atât printre zei, cât şi în rândul muritorilor. Însăşi Afrodita se ferea de fiul ei cel capricios şi necruţător. Figura zeului Eros apare în numeroase episoade legate de Heracles, Apollo, Zeus etc. Cel mai cunoscut în constituie însă dragostea dintre Eros şi Psyche.

Euridice

Euridice (în limba greacă Εὐρυδίκη) era, în mitologia greacă, o nimfă a copacilor, mai exact: o driadă, devenită celebră ca iubita lui Orfeu. După despărţirea de argonauţii lui Iason, cântăreţul Orfeu s-a îndrăgostit de Euridice, dar fericirea lor a fost de scurtă durată. Există două versiuni despre moartea nimfei din cauza muşcăturii unui şarpe veninos. După Vergiliu, ea era râvnită de Aristaeus, care, urmărind-o o dată, făcut-o să calce în goana ei pe un şarpe. Ovidiu povesteşte că nenorocirea ar fi avut loc pe când Euridice culegea flori cu suratele ei, naiadele. Orfeu o plânse îndelung şi, nesuportând până la urmă despărţirea, coborî în infern să o caute. El a reuşit, cântând, să înmărmurească întregul Tartar şi să-l înduplece chiar pe zeul Hades să-i dea iubita înapoi. Consimţământul de a o însoţi pe Euridice pe calea spre lumea pământenilor, alături de călăuzitorul sufletelor, Hermes, i-a fost dat cu condiţia de a nu se uita nici o clipă la ea. Frământat de temeri cum era, Orfeu nu a reuşit să respecte această condiţie; când mai avea doar un pas de făcut pentru a ieşi la lumina zilei, el şi-a întors capul şi astfel şi-a pierdut iubita pentru a doua oară. În pofida rugăminţilor eroului, care a rămas îndelung timp (la Vergiliu şapte luni, la Ovidiu şapte zile) în preajma râului Styx, înduioşând cu lira lui toate animalele sălbatice, Hades nu a mai eliberat-o pe Euridice.

Europa

În mitologia Greciei antice, Europa a fost o prinţesă feniciană pe care Zeus a răpit-o, după ce a luat forma unui taur de un alb strălucitor. A dus–o pe insula Creta, unde a dat naştere lui Minos, Rhadamanthus şi Sarpedon. Pentru Homer, Europa (greacă Εὐρώπη, Eurṓpē) era numele reginei Cretei din mitologie, şi nu, încă, o denumire geografică. Mai târziu, Europa făcea referire la zona central-nordică a Greciei, iar din jurul anului 500 î.Hr. termenul a fost extins pentru a face referire şi la teritoriile din nord. Numele grecesc „Europa” are o origine incertă. O ipoteză sugerează originea cuvântului de la cuvintele greceşti întins (eur-) şi ochi (op-, opt-), iar de aici Europē.