Blog

Pentru ca astrologia să devină un intrument folositor (şi nu unul justificativ, aşa cum se "practică" la scară destul de largă), cred că sunt necesare câteva precizări, prima fiind că aparentele influenţe astrologice nu reprezintă cauzele, ci numai o reflexie a câmpurilor cauzale în plan material. Omul, fiind o fiinţă multidimensională, are, printre multe corpuri, şi corp cauzal, în care sunt depozitate informaţiile despre ce vrea să experimenteze el, ca suflet în plan material. Planetele funcţionează mai mult ca nişte amplificatori la scară macro a vibraţiilor sale, şi NU cauzează la propriu ceva. Există o diferenţă clară între factorul favorizant şi factorul cauzator. Factorul favorizant tocmai că favorizează anumite manifestări, dar cauzele sunt tot în om. Cum s-ar spune, omul e responsabil pentru alegerile sale "greşite", nu "ispita" care-l incită să le facă.

În esenţă, decât să studiezi astrologia pe nişte baze justificative (de exemplu, ca să-ţi găseşti nişte scuze interesante, dar penibile de fapt, gen "E Mercur retrograd, deci de-aia nu sunt înţeles sau am chef să mă cert" etc.), mai bine o laşi baltă, că trăiai foarte bine şi înainte să te "apuci" de ea. Ideea de bază este să ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce "ni se întâmplă", sau mai bine zis "întâmplăm" noi. Fără acest fundament, cunoaşterea astrologică devine un nonsens care mai mult ne împiedică, în loc să ne elibereze. De unde se poate trage concluzia că orice cunoaştere (mai mult în sens subiectiv, de "cunoaşterea noastră despre acel subiect") care nu ne ajută să ne eliberăm ne este inutilă, sau falsă. "Cunoaşteţi adevărul şi el vă va elibera"; reciproca aici este "Dacă nu vă eliberează, înseamnă că acela nu este adevărul". A te elibera de un lucru diferă foarte mult de a adopta anumite idei care-ţi aduc confort pe moment, dar pe termen lung te "afundă".

În cele mai multe cazuri, nu este vorba de ştiinţa în sine, ci de mentalitatea cu care este abordată. Unii oameni se bazează pe faptul că cineva le poate prezice viitorul, însă nu există aşa ceva, întrucât ei înşişi creează zi de zi acest "viitor", prin acţiune sau inacţiune. Într-un mod responsabil, poţi să îi spui unui om că poate trece prin situaţia de genul cutare sau cutare, însă este libertatea lui să aleagă cum răspunde la "stimulii externi". Elementele din harta natală sunt mai mult semnificatori a ceea ce deja există în fiinţa "proprietarului" astrogramei, iar sensurile lor sunt multiple. Există şi aici două extreme ale interpretărilor, şi anume una clasică, deterministă (cutare poziţie înseamnă asta şi asta), şi alta forţat optimistă, a unui liber arbitru aparent nelimitat, dar niciuna dintre ele nu este foarte practică.

Un factor important este "cum stai cu percepţia propriei realităţi?". Adică ceea ce este în mintea ta ca mentalitate cât la sută coincide practic cu ceea ce este de fapt în viaţa ta? Eşti capabil să faci faţă la ce este de fapt (şi dispus să iei măsurile necesare dacă nu-ţi convine ce vezi), sau preferi să ignori ceea ce nu-ţi convine şi apoi să cosmetizezi drama, chiar în termeni astrologici (aparent elevaţi)? A te uita de exemplu pe nişte tranzite este un mod de a-ţi face o idee despre cam la ce să te aştepţi în perioada dată, nu un prilej de resemnare sau de blazare, sau eventual de bucurie fără un temei evident. Aici intervine noţiunea de "astrologie creativă", în care poţi redefini sensurile clasice şi te poţi întreba "Cum pot să exploatez acest tranzit cu maxim de randament? Ce aş putea să fac nou şi inedit în această perioadă?" Aceasta este diferenţa fundamentală între a folosi astrologia şi "a fi de folos astrologiei", întrucât astrologia, ca ştiinţă spirituală, a fost creată pentru om, şi nu omul pentru astrologie.